Vorbind în cifre, anul 2005 nu a fost nici mai bun, nici mai rău decât precedentul. Nu ştiu cum a variat preţul benzinei, deoarece nu sunt posesorul unei maşini. Nu am avut de completat declaraţii de avere; sunt doar unul dintre cetăţenii anonimi. Anul 2005 nu ne-a adus nici prea-râvnita integrare în UE cum nu ne-a adus nici eradicarea corupţiei.

Probabil că nici interesul general nu a fost direcţionat înspre astfel de ţeluri. Ne-a adus în schimb un pic mai multă experienţă de viaţă şi speranţa unui trai mai bun sub o nouă guvernare. Suntem, cel puţin la nivel teoretic, mai aproape de Europa, chiar dacă aceasta se reflectă îngrijorător de mult în numărul de emigranţi care îşi caută un trai mai bun la porţile Occidentului.

Pe români, 2005 i-a costat închiderea unor alte fabrici şi uzine, câteva locuri de muncă şi un procent din salariu, care se duce pe taxe şi impozite. Pe guvernanţi, anul acesta i-a costat câteva procente în minus în sondajele de opinie. Pe mine, anul 2005 m-a costat preţul unui nou calendar de perete. Cel al anului 2006.