În primul rînd, vreau să îmi cer scuze faţă de el pentru că îl voi numi portar. E agent de pază. Îmi mai cer scuze pentru faptul că l-am lăsat un an să înţeleagă că locuiesc în C2, lucru oarecum adevărat: locuiam, dar nu oficial.

Cînd mi-am luat calculatorul la braţ, să îl plimb pe Copou în jos, mai spre Fundaţie şi, finalmente, în redacţie la Opinia, portarul (Cel Despre Care Nu Se Vorbeşte) m-a luat deoparte ca să mă întrebe cîteva „chestii”.

Mi-a şoptit pe sub mustaţă (da, e vorba de Mustaţă) despre RAM, despre procesor şi placa video. M-a mai întrebat dacă nu cumva l-am şutit de pe la vreo cameră şi dacă nu mă pregătesc să-l scot ilegal ca să-l vînd, să-l trimit acasă, sau să-l exploatez de unul singur cu ceva pornoase de pe reţea etcetera. Toate astea în timp ce îmi fixa cu ochii placa video din carcasa calculatorului. Atunci mi-a devenit clar că pe portar îl rodea Nvidia.