Puţin după miezul nopţii, şoseaua Bucium se întinde pustie şi tăcută. De la clădirea „Granit” pînă la clădirea tipografiei, zăreşti doar cîte un cîine rătăcit. În tipografie e agitaţie. Schimbul de noapte tocmai a terminat de tipărit o ediţie de ziar şi pregăteşte maşinile pentru următoarea.

Şeful de secţie, Costică Talpău, sau „nea’ Costică”, după cum îl ştiu colegii, mă îndeamnă în vacarmul din tipografie. Mă plimbă din secţie în secție şi îmi explică etapele pe carele parcurge un ziar, din redacţie pînă la distribuire. După 30 de ani de experienţă în tipografie, ştie totul despre presă.

Vocea i se pierde în zgomotul rotativelor şi mă conduce în birou, „ca să ne putem înţelege”. Deşi e trecut bine de miezul nopţii, munca lui „nea Costică” de-abia începe. Aici se lucrează în două schimburi, însă ziarele se tipăresc doar seara. Din 1987 lucrează numai în tura de noapte. „Pentru noi, cei de la tipografie, nu exista oboseală. Ne-am obişnuit cu munca de noapte”, îmi spune „nea Costică”.

Nici zgomotul nu-l mai afectează, deşi este nemulţumit de faptul că nu s-a măsurat niciodată numărul de decibeli din tipografie. „Aşa e acum, aşa a fost şi pe timpul lui Ceauşescu. Nimeni nu a venit să măsoare decibelii, iar pe hîrtie au trecut totul la parametrii normali”, continuă şeful de secţie.

Photo by Geraldine Lewa / Unsplash

În tipografie lucrează 20 de oameni în două schimburi. De la ora 16 pînă la 4 dimineaţa, se tipăresc opt titluri de ziar, adică peste o sută de mii de exemplare. „Tipografia e în mare parte automatizată acum, să fi văzut cum era pe vremea cînd lucram pe linotip. Pe lîngă faptul că era o muncă migăloasă, temai intoxicai şi cu plumbul folosit la turnarea literelor. Acum, trebuie doar să alimentezi maşinile cu tuş şi hîrtie, apoi să le supraveghezi, să vezi dacă funcţionează conform parametrilor”, explică „nea Costică”.

În sala maşinilor, rotativele înghit kilometru după kilometru de hîrtie. La celălalt capăt, ziarele sunt tăiate şi legate în pachete. Una dintre maşini scoate un sunet strident, semn că a rămas fără hîrtie. Unul dintre tehnicieni o închide pentru realimentare. O rolă tipografică are aproximativ 450 de kilograme Şi e suficientă pentru aproape 9000 de exemplare. Deşi se lucrează în ritm alert, şeful de secţie spune că e încă lejer. „Perioada de glorie a tipografiilor a fost în anii ’90-’92. Dacă acum tipărim În fiecare seară opt titluri de ziar, pe vremea aia existau pe puţin 20 şi aveam tot cîteva ore la dispoziţie”.

Accidente de muncă nu se întîmplă, pentru că maşinile au sisteme de protecţie şi apărători. „Maşinile dinainte nu erau aşa de sigure; dacă nu erai atent, te prindea valţul. Eu şi acuma port semnul astă”, spune nea Costică în timp ce îşi arată braţul. „Cei mai mari duşmani sunt oboseala şi băutura”, continuă el.Este trecut de ora 3 dimineaţa, iar pe benzile rulante se înşiră cuminţi ştirile dimineţii.