Ieri a fost ziua cea mare, momentul în care se presupunea că Emag îmi trimitea mult-aşteptatul notebook Dell Inspiron 1525. Cum Iaşul e la celălalt capăt al lumii, e lesne de presupus că singura modalitate de livrare era Fan Courier, o firmă despre care mi-am format o părere bunişoară în scurtele mele interacţiuni cu ei.

Oookey, m-am trezit de la 7 pentru a fi la muncă cel tîrziu la 08:30, ca nu cumva să pierd fanul. Curierul, adică, persoană importantă, cu prezenţă fantomatică în firmă. Obişnuieşte să vină pînă în ora 9, conform unui program numai de el ştiut. Exceptţie, bineînţeles, făcea ziua de ieri, cînd a ajuns mai spre amiază.

Fără colet, bineînţeles. Că “tocmai a venit”, că “era la scanat” (asta n-am prea înţeles-o, pentru că puteam să îl scanez eu, cu Bitdefender, of course), că “n-a mai încăput în maşină” etc. Concluzia: “vi-l aducem mîine”.

Pornit să iau taurul de coarne, m-am îndreptat spre sediul lor din Tudor. Ajuns acolo, am aflat via telefon că sediul s-a mutat în Autobaza 3, undeva prin Tătăraşi.

Nervi, paşi mari şi noroi, mult noroi. Într-un final, mi-am luat laptopul în primire, nu înainte ca operatorul de la ghişeu să facă deja clasica glumă cu scăpatul coletului. Mă întreb de cîte ori a încercat pe coletele bieţilor clienţi înainte să-i reuşească.

Oriunde, cu plăcere, dar numai dacă ne place figura ta. Restul e reclamă.